Amen

Bai liceule cum ai venit tu cu emoti-n prima zi,cum faceai tu amintirile din clasaele anterioare sa fie uitate,fiind tu insuti un major si aruncand asupra noastra loviturile schimbarii de personalitate.In fiecare dimineata,acelasi drum cu materii diferite-n gand ce te colorau si decolorau pe rand.Cei ce te populau pe coridoare aveau viata ultimul obstacol in drumul lor spre tine…la tine simteau ultimile farame de copil din noi. Toamana trecea repede,iarna era a dracului de naspa,primavara se apucau multi de fumat iar vara se plangea dupa nisipul vacantei…si…si cum in primul tau an toti erau aerieni ca oile-n desene animate,in al doilea an se radea de cei din clasa a9a ca vorba aia…Venea si al treilea an cu lovituri in cap primite de un manual de mate gros si plin cu chestii de pe uranus; ultimul an e doar fizic bucuros si suflet amarat si dureros,ducandu-se bucuria vietii. 18 ani…cat de marcant fiind ultimul dans de gat cu colegii tai de teze sau cu care te-ai imbatat facand pe prostu’…o spun in locul multora : e dureros sa-ti aduci aminte zambetele si ochi-n lacrimi de ras,privirile celor care erau dati afara din clasa pentru galagia unui banc. Bai liceule…ai trecut.