Amen

 Tunetul vibra cele doua timpane de sub tavanul prafuit ; intunericul dintre peretii cu ganduri mentineau privirea-n gol.
Ploaia adusa de vant,lovea usor pervazul de lemn al ferestrei…se canta aria frunzei de toamna trista…uscata,galbena,murdara si uda
statea fiinta intinsa pe pat ; pe cearceaful rece isi infigea degetele cu ciuda in perna de material nevinovat,totusi tinuta-n brate.
Cu nasul curgand,isi numara picaturile obrazului ce alunecau libere ca sania-n zapada.Nu-i era rusine fiintei caci asa ceva nu se
intelege ; degeaba ar fii povestit tristetea in afara camerei sale celorlalte fiinte…asta,nesimtita ,se simtea nu se gandea.E o apasare
ce o urasti cu toate fortele mentale si o placi cu tot spiritualul sufletesc.Nu dorea nimic sa-i aline,sa-i panseze durerea de oase sfaramate,
nici vorba de foame de trup sau sete de sange-n sarut.Fiorul incarnat in drac dansator calca in picioare totul din tot prin scheme pe
melodia data incet din urechile fiintei,ce-si amplifica starea…s-ar imbata cu putin sex,sa ameteasca visarea,sa amorteasca clipirea,sa
urle in castelul fiintei fara turle.Steagul ei carnal indica o betie in padurea cu dorinte moarte,sa se taie cu pofta si zambet in gura sticlei cu
otrava vietii…dar parca degeaba ar face asta.O infinitate de intrebari ce nu  erau ale ei sau ale cuiva personal dar chinuiau,biciuind chiar si
respiratia.O durea in urmele de pe hartia igienica ca au trecut multi prin asta.La cine sa se intrebe o fiinta daca toate-s dezorientate ? Nu
contau umpleri cu nebunia altora…o vrea pe a ei.Dumnezeu si diavolul mai ramasera…e una si aceeasi chestie dar iar nu conta ; la urma urmei,
doar isi dubla incercarea in speranta unui raspuns din exterior…din altcineva.
     Se ridica in bezna ei,la biroul mizer…"voi lua optiunile pe rand"…
     Lua o foaie alba de hartie,desena o cruce stangace,scrise o rugaciune din calendarul raiului,repeta procesul inchinarii,ofta,se puse
in genunchi…o recita frumos si incheie cu un "amin" apasat ….si gata."Oricum chiar daca e ceva dincolo de rugaciuni,imi cam bat joc de mine".
     Nu dura un minut cand…aparu un inger ce astepta mirarea fiintei…dar venii o alta replica :
     – Stii ceva ? nu stiu sa ma rog,sa ma sperii sau cum sa ma comport in astfel de cazuri…de unde ai aparut ?
   Ingerul deja cam rusinat de esec raspunse totusi rapid :
     – Din spatele tau…cred.
     – Ai venit sa ma ajuti?…cred.
     Aureola cam palida….se uita in alte parti evitand privirea directa…ii cazu o aripa si cateva pene brusc…"scuza-ma" ;
si si-o puse repede la loc.
    – Vaaaaii !!! in halul asta ai venit ma ?!
    – Pai nu stiu sa zbor si le am de forma…plus ca acum te-ai rugat prima data sincer,m-ai luat prin surprindere.
    – Dar taicatu’ nu le stie pe toate ?…asa ma ajuti tu ?…eu nu ma plang la tine ma. M-ai dezamagit caci asteptam ceva mai maret,nu un somoiog
de pene botite….uite totusi nu tip….dar fa-ti drum de aici,dute inapoi.
     Ingerul ramase cu gura cascata de parca i se rupse guma la chilotii sfinti…ii cazu iar aripa ; o lua in mana de data asta si ridica un deget amenintator :
    – Nu mai vin niciodata pentru asta…o sa fie vai de tine !!!
    – Aha,verifica-mi rufele de pe balcon sa vezi daca s-au uscat cand pleci si…[ mai apuca...disparu' ].
     In linistea lasata se auzi doar aprinderea tigarii…"ca sa vezi pentru cine m-am pus in genunchi…".
     Inchise muzica si-si stinse tigarea nefumata…in gat. Fara se apuce de altceva ca sa-si alunge gandurile intinse alta coala de hartie pe covor,desena
usa specifica,aprinse lumanarile pregatite,se taie putin pentru picaturile de sange necesare…si fredona chemarea [ mereu isi zicea ce usor e asta ].
    Un altfel de vant misca perdeaua galbena de fum.Simtii o caldura ca-l invaluie asemanatoare cu ginul sec inghitit fara aer.Usa cica
era si protectoare aparandu-l de eventuala posedare…simtii prezenta celui chemat :
    – Arata-te !
    Camera plina de noapte vomita o voce de copil dragalit…
    – Ti-a luat cam mult sa-ti faci curaj…
    – Daca te astepti si tu  sa ma mir sau sperii poti sa pleci,zise asezandu-se cu fundu-n pentagrama si aprinzandu-si alta tigare.
   Vocea se ingrosa grotesc intr-un val de intuneric palpabil…
    – Te crezi cumva cam special,muritorule !?!…nu dura mult seriozitatea si bufnii intr-un hohot de ras in lacrimi…
     – Aoleu cat am ras de amaratul ala  de dinainte…ce pacalici bai frate…mai cheama-l ma odata sa radem impreuna…
   …fu’ intrerupt de vocea plictisita :
    – Te crezi cumva cam special,diavole ?…provoca mutenia.
    – Bine.Daca joci asa…spune mai repede ce vrei !
    – Stii ce vreau…astept…grabeste-te tu.
   Diavolul iritat isi trecu o mana peste un colt de coala…
    – Acum plec muritorule ! zambind viclean.
    – Ai vrea tu…te gonesc eu…si stii de ce ?…pentru mine tot un pacalici esti…acum iesi !
  Un tunet infundat detona linistea noptii crapand cerul si norii…Fiinta nespieriata sufla in lumanari,scuipa peste sangele picurat si citi :
    " Iubeste ura sau vei ura iubirea "
   – Deci pan’ la urma nu fiintele sunt supuse bataii de joc ci iubirea din ele…
         Sub cerul ud,pasii in ploaie,fum de tigara,ganduri iar,siroaie…o fiinta obosita pasea plictisita pe o alee prost umbrita.Acolo,va mai
ofta putin cu soapte,va dorii in intuneric de noapte,singura,fara brate de dupa gat,fara stirea nimanui,ea viseaza,ceilalti dorm…creaza
ziua de maine fara neclipiri si somn…spre fiinta zorii plang si vin cand spre suflet se orienteaza din sacul cu iaduri alt chin.
   Venii un ultim gand,cam transpirat de fuga…"daca insomniile mele produc clipe de dor,inseamna ca-mi iubesc insomniile".

 

     …urcat in dealul tuturor,m-ai lasat sus,acolo crezandu-ma mort.Vedeam orizontul.
     Nu ai batut cuie,nu mi-ai dat otet sa beau…m-ai lipit de lemnul tau
     doar cu privirea,cuvintele tale.Nu mantuiam nimic,poate doar ura pura amestecata
     cu iubirea de ambrozie ce ti-am oferit-o sa bei,sa te infrupti,sa vomiti…pana pe ea,
     m-am biciuit singur cu spinii  din toate durerile tale,certuri copile,toate clipele ce ne-au
     cerut lacrimi,dulci ingandurari.
     Langa ea ti-ai construit frumos leagan,sa te dai in el,sa-ti vanturi fusta si sa privesti cum imi
     zboara stropii de sange…doar aia care mimau lacrimile.Mi-ai adus o floare,
     ai stranso la piept,ai puso jos si ai calcato-n picioare…stiai ca-mi plac doar
     alea ofilite.Ma priveai tot al tau,asa si eram ; nu puteam sa ma dezlipesc din
     coma ce-am acceptato,venita noaptea,postata-n suflet,dorita-n trup fraier.
     Cerul trist si cateva picatri de ploaie nu te-au gonit…ai cazut,ai plans cu fata-n palme,
     ai iubit cu toata suflarea…"naste-te din nou…te rog !!!"…te priveam prin
     pleoapele inchise,fortandu-mi inima sa bata,plesnindu-mi totul din nimic…urland
     in durerea muritorilor: "de ce?…nu vreau !…nu! nu! nu!…lasa-ma sa cad inapoi pe pamant".
     Doar corbii si-au facut mila…si au ros carnea cu pofta; au chemat si vulturii caci
     eram prea mult,plin de scarba…
     Ai adormit sub leaganul balansat de vantul amintirilor…vorbeai in somn,gangureai
     nemiscata…neagra si dulce ,trista inuman ma urai blestemandu-mi nasterea;te-ai incarcat
     cu ura demonica,ai faramat leaganul trezita brusc din somn,ai scuipat floarea oferita…
     Eu nu mai eram pe cruce…mi se aruncase lesul in gol savurat de copii infometati;mai
     eram putin.Niste carne imprastiata cu sentiment scurgandu-se prin lichidul rosu;doar mizerie.
     …insa ai stranso cu mainile jegoase intr-o frantura si ai sarutato.nimic m-ai vrut de
     prima data.
     Ai vrut sa vezi un diavol rastignit…"poftim iubire" auzeai in gand.Strans de pietre,huliri
     pregatite…biciul carpelilor de trup…in frunti incretite au venit cutremure de pamant.
     Credinta s-a crapat si a pocnit din fulgerul urletelor…s-au speriat si naturile in toate
     anotimpurile fiintei,tunand speranta muritoare ce s-a reincarnat.

        Am inviat a treia zi[ din prostie cu regrete ] si m-am pogorat in patul tau plin de nesomn…
        ne-am tinut de mainile zgariate,ne-am sarutat durerea intr-o mulare cu goluri in stomac,
        in mantuire de trecut.

        [ ma voi mai lasa sculptat ]
   
    

…ma-mbat in mirosul frunzelor uscate si ude
   m-alint in colturi parasite,ganduri putrede
   in alei cu noapte,zboara aripi,cand soapte
   groparul sufletelor alearga,dupa mine sau dupa tine,
   si ca sa scap,abtibild cu "off" lipesc pe grotesc
   pana cand viata ne va despartii…pacatuiesc
   cu maini osoase reci,priviri incete calde, usor
   cu un "lasa-ma" imaginar…mut,te doresc iar,
   incolacire in trupuri de ceara,sange topesc.
   Dispar stele cu cer cand,in gand,doar vreau si sunt
   piele pe piele…

 Soare infect decojeste-mi privirea
     in costumul meu catifelat de cioburi
     cu care mangai si soptesc strivirea
     trupurilor cu non-iubirea,spanzurari si
     funde-n noduri.
     Vant negru ce ma sufoci si-neci,
     pleaca spre alte fiinte,beciuri de ura
     parasite,
     in acuarele sa le otravesti cand te joci
     aplaudat de papusi rupte si statui incremenite.
     Ploaio,PROASTO,cum ma uzi,
     iesi din pielea mea uscata
     si creste-ti stropii tristi si cruzi
     pe gandurile altora din strada fermecata.
     Norule si tu te-ai ratacit
     pe cararea dintre ingeri nesfarsita…
     da’ pe tine te iert caci stiu ca ceata
     ca o zdreanta,uda si zgarcita te-a umbrit.
     Fulgilor,voi ce-ati mai venit?!
     zambind,tot cu sange v-am murdarit
     ca sa nu ma mai ningeti plictisit
     cand va tac si-numar litere la infinit.
     Anotimpul ce propaga intuneric vine
     incetul cu ne-ncetul catre diavoli pazitori
     si asteapta sa va-mbracati de carnaval
     in taramul cu ingeri scamatori…
     Cadavrele-n formol adorm greata,
     cand din urechile cu mov,picura dulceata
     si carnea de stomac umflat,plesneste ca gheata
     ieri au venit la morga musafiri cu dimineata.

     [ dar nu eram eu,iar am trait ]

IERI…

Pereti murdari de priviri trecute
ale unor ganduri de fiinte slute,
ce traiesc si azi,si ieri,si maine
ca o pata de mizerie,pe un colt uitat de paine.
Nu mai vreau priviri spre coltul meu,
acel loc pe care-l uit mereu
in drumul "nou" cu pasi calmi,moi
caci pe el,am scuipat cu drag amandoi.
Dorinte de plecari necugetate
cu amintiri placute dar vomitate
de secunde proaste,orb traite
catre intuneric,innumar zambete-n minute.
Veniti voi la mine,morti placute,
caci am obosit traind vieti urate,si
alergati mai repede…va rog frumos
ca ma plictisesc si devin scarbos.

AZI…

Nu ma mai iubi,doar sa ma strangi,
caci prefer doar sa ma atingi
si sa ma gonesti,doar asa simt ca
esti fericita si ma iubesti.
Uite iar…
Pleoape pe ochi in privire
buze pe zambet in iubire
ne-am atins degetele intr-o ciocnire
si va ramane inca o amintire.
Erau doar frunze si vant
o pasare imi dorea sa cant
dar am ales sa raman frant
pe o carare privind in jos,crunt.
Promite-mi…ca daca primavara asta
se vor naste iar zambile,
tu o sa citesti iar aceste randuri copile,
si eu o sa ma opresc aruncandu-mi
ochii intr-o balta cu dor
caci oricum deasupra mea
se odihneste mereu un nor.
"PLEACA",striga spre dorinta
…trupul meu fara vointa.

…lumini in bezna captau o atentie de trup obosit.
multe suflete zburau la ora aceea tarzie.cativa copaci
fara frunze se tineau de mana in fata geamului meu si
din scaunul amortit,ochi impiedicati in gol cautau
gandurile unor ani trecuti…de fapt nu cautau nimic.
Lasasem ironia clipelor trecute,pline de orice,sa ma ia
in brate si sa ma sarute timida;minciunile din ochi,minciunile,
ura de pe buze,ura,lipsa unei stangeri sincere,lipsa,
indiferenta unui zambet,indiferenta,sfaturi dragi pline
de invidie,invidia…doar clipe traite si simtite in
unele fiinte ce mi-au vorbit…ma trezesc din gandurile
acestea si ma indrept catre altele "realizand" ca au
trait mult mai multi decat stie lumea,candva,acum cateva
minute.
[...scancete de copil nou-nascut si un tata fericit,
ceva la fel ca noi,un suflet care doar gangurea invelit
intr-un pat micut...o nestiinta divina intrata in cartea
pe care o traim cu totii."educat" intre lei de doi,parintii
lui,pana la contactul inevitabil cu ce avem noi original,
rautatea.instinctual insusita porneste spre multi"prieteni"
care populeaza lumea,sa-i iubeasca intr-un alt fel.multe
intrebari s-au imprietenit cu el si a suferit.uitase de multe
amintiri dragi si sincere,acele "neadevaruri" personale.
capabil sa accepte dispretul interuman se plimba prin etapele
unei vieti traita de multi.aici isi uda ochii,iubind fete "destepte",
atinge multe frunti cu buze moarte in dorinte neimplinite,
imbratiseaza suflete cu palme curioase,dispretuieste ca s-a nascut
sa simta clipe cu inima,clipe "ce nu erau" ale lui.traind normal,adica
neconstient de multe,devine matur si lasa "balta" interiorul
pretentios,lasa dracului idealul si fuge grabit spre un material
inecat in aspiratii banale si monotone.ar fi vrut sa fie o viata
mai frumoasa,mai putina prostie in el,sa planga doar de emotie,sa urle
la sobe prietenoase ce nu-l asculta cand e singur...deja iubise si
urase multe.ACUM stia ca ploaia din ochii lui era rosul din venele sale;
cadeau frunze si norii radeau pe furis...era prea tarziu pentru ce a
vrut el.iluzia vietii il saruta in timp ce el respira batran;nodul
din gat plin de mustrari si placeri se adunau jucand sotron pe privirea lui.
A VENIT...un sfarsit banal,durere sau nu,o fiinta se stingea...nu mai era.]
…ma intreb putin brusc(in camera mea cu aer plin de altii) :
"ce au fost toate astea?…si va raspund repede : "o viata de om pe care
nu l-am intalnit;dar stiu ca am intalnit multi,poate ca nu pana la "nastere".
…ma multumesc sa stiu ca a fost si el aici,unde sunt eu acum,in acest nimic
respirabil.
…e ciudat,dar va ador…voi cei ce v-ati nascut si ati murit fara
voia voastra,ati murit in lupta altora,ati murit din dragoste,ati murit de
batranete,ati murit saraci,ati….bolnavi,cu voia voastra.
…imi pare rau ca "aici" se moare de aceea va dedic tot nimicul
meu si-mi pare bine ca mi-am adus aminte de voi…necunoscutilor.
…celor,care au murit si nu-i cunosc.

…cazusem in genunchi dar mama nu mai era langa mine sa ma pupe…si am fugit speriat de rosul din genunchi…nu stiam unde fug[...]si mi-a aparut in fata o fetitza care zambea foarte dulce[...]mi-am sters lacrima din ochi si nu stiam ce simt in piept[...]am tinut capul in jos in timp ce treceam pe langa ochii ce ma fixau[...]ma cuprinsese un fior de jena;aveam 11 ani si ma simteam deja mare;soarele intrase sub nori,ploaia nemaiavand rabdare[...]m-am oprit pe iarba de langa bloc[...]cand stropi reci au inceput sa ma sarute…am plans odata cu ea caci nu mai era nimeni acasa si mi-era si frig,,,atunci am inceput sa iubesc ploaia[...]care a avut grija de mine…
[...]norii nu doreau sa se bage si priveau sfiosi cum capul nu avea putere sa se ridice.eram si mic si prost dar nu stiam[...]iubeam cu buzele,frunza de langa mine si ploaia,asa a inceput.

O masa si ochii atarnati in ea; ce fata scuipata de masa dar ce fata scarbita am eu.Ce mizerie de gand cu coada de fazan care s-a impiedicat iar de Tine.Ce gatu’ masii cauti Tu iar aici??sti doar ca nu Te vreau nici in eclipsa unei umbre,acele umbre la pipait scumpe.Ai venit iar sa pui stapanire blajin cu fata aia calma ce vinde iubire doar pe la spate.Mars din privirea mea si Ascuta-ma macar o data,da sfasiere celui ce o cere.
Indruma-ma rege al sangelui ce te-ai facut singur mascarici si meriti zilnic lovituri de bici; de fapt,lasa-ma sa mor blestemat caci tot in acel rai adevarat,ma duc.Da,ai gresit
de la-nceput fraiere.Nu stiai unde sa-ti pui iadul inventat si ingamfat si l-ai lasat tot
pe pamant.Domnule stapane,facator de bine,nu-ti dau nici dispretul caci nu face pretul.
Nu-l vreau nici pe diavol,ia-l si pe el unde doresti ca e tot un fraier frivol din gasca ta cool.O sa ma infrupt cu pofta din ce ti-a ramas tie,acest pelin pe care tu ni-l minti
ca e frumosul deplin.Sa-mi fie frica ca ma loveste din partea ta raul?s-o crezi Tu cu fanii tai.Calaul meu sunt tot eu; mai degraba mi-e frica de intepatura unei albini,
trimite-mi spini.Daca vrei iubirea mea,mai indura si ia dracu de la altii ca e destula,fura.Nu aspir la binecuvantarea din temple caci am promis viemilor ca-i las sa ma contemple.Bucura-te ca fac parte din a ta gloata de nori fermecata si ma prefac ca lumea
de tine nu-i abandonata.Daca-ti prind trupul ala magic de sticla,o sa spulber orice frica si te fac farame,din curiozitatea naibii,ca sa vad ce ramane.O sa iau si-un par si-o sa-ti zdrobesc acel iluzoriu har.Apoi fa-te la loc ca esti atotputenic.Un fan de-al tau ar spune ca nu ma bagi in seama dar eu stiu ca faci spume.Ar mai spune ca stiai dinainte
ce-ti spun,dar ma cac pe fanii tai care ma fac sa nu tac.Daca Ala a facut ceva din coaste
asta nu inseaman ca sunt si proaste.Eu am incredere in ele,asa divin de rele si de ura grele.Moartea e de cand viata si daca ma cheama,o sa trec prin ea ca fugarul prin vama.
Unde ma duc?Poate in lagarul unui prieten de-al tau ce a desenat alta mizerie.Vrei tacere
dar ea mereu piere.Vrei din mine macar o clipa dar nu-ti dau caci am cateva si fac risipa.Acum iar te aud ca zici :"iubind,voi ajunge sa cuprind…" mai taci ca ma plictisesti cand ma iubesti.Nu mai plange caci iubesc doar ploaia,nu si acele lacrimi de
mila ce tot le clatini.Hai ca nu-s chiar asa ignorant; iti dedic claritatea mea cand stau
in ceata ta cu nuante grave si atingeri suave.Inima-mi sopteste sa tac,fireste.Doar tu o
vrei uda si plansa cand o lasi prada in topoare de zapada,insa,iau totul ca o gheata ce se sparge cand o mangai pe fata.
Aceste cuvinte le fac vesminte si cele cateva rime le vreau anonime intr-un stil umil prin care te evoc dandu-ti foc.Cred ca ai plecat…ma simt bine la aceeasi masa,rezemat de pat.
In parfum de fum las muza sa-si muste buza de aceste cuvinte-n gust firbinte.Noapte buna sau buna ziua,voua,de la unul dintre voi ce face balet pe aceeasi scena construita
de un zeu atlet;eterna gresita arena.

E culmea…ba tu ala de-acolo!!!Alooo,diavol muci de beat,ce cauti ma si tu aici?
Ai venit sa razi,spui?

Voma in plina coma,
Scrum dupa creierul ce scoate fum
Durere in sirop de fiere
Coaste proaste infipte-n tample
Infectie in plina perfectie
Otrava si cancer in stare grava
Stropi de sange-n ochi miopi
Mir si gunoi de cimitir
Scarba,lut si cantec mut;
Pe toate cu drag le-ai oferit
Noi pe toate le-am primit si suferit
Dar gata!!acum chiar m-am enervat de ce faci
Dute dracului si fate odata vraci
Ca oricum ne placi

…a murit exact cum a trait,acest gand deseori impotmolit.Candva am spus "daca nimic
nu e de mentionat,voi mentiona nimicul"-acest taram salbatic si verde,cu zeitate anestezic
impotriva durerii.Masurandu-mi bataile inimii,au rezultat doar cartile,muzica si natura;
ce sunt doar amintiri dulci-amare,parte din caracterul trecator al bucuriei omenesti…
stralucirea unei primaveri,lumina soarelui deplasandu-se incet pe asfalt,copacii inmuguriti in bataia vantului,primii fulgi de zapada,fragilitatea unei flori;astea sunt
placerile simturilor mele si asa fragile cum sunt imi sprijina ruinele.Abia astept ca
parcurile sa devina morminte pline de amintiri caci oricum copiii uita ca-s copii devenind
repede maturi si nici macar nu mai scuipa leaganele deobicei nevopsite.Si voi stiti ca
papusile din plus vor devenii inlocuitori pentru copii in mentalitatea de vise spre
cariere.
De mult barbatii se vor puternici,individualisti,inteligenti si frumosi;multi sunt
cruzi,aroganti,si violenti doar pentu femei cu frumusete clasica,rece,calma,cu lipsuri
de energie si efemerul stil distinct al lor.Nu mai vreau sa rad cu mila de incapabilitatea
de a observa lipsa sentimentelor umane ale lor.Cand ne alinta copiii cu "ingerasi",noi
suntem diavolii,zeii necunoscandu-i.
Va spun fara noima ca norilor le plac sa se miste incet pe cerul de azur intr-un aer
dulce-racoros,doar pentru noi…Respect acest frumos al nimanui din privirea oricui,
farmecul dispretuit fugind din calea lui.
Venele proeminente ma forteaza sa-mi gandesc secundele,cand plictisiti,ochii mei spre
mana,doar privesc;si,nu vreau dar dispare acea placere vinovata,aproape senzuala,cand
simteam licarul luminii in doua buze umede.O sa fiu ascultator si cuminte,apoi voi creea
probleme pana cand voi fi iar baiat cuminte privind ingrijorarea de parinte incurcat in
sfaturi de cuvinte proaste si sfinte.Imi silesc parintii sa simta grija pentru copilul lor
zambindu-le rar…mi-am adus aminte-va plac privirile secrete de intelegere,caracteristice
tinerilor care ii judeca pe ceilalti??;sa-i vezi cum se duceau la agatat,acea excursie
inspaimantator de jenanta cu chicoteli de fete,doua cate doua,priviri indraznete,
provocatoare si discutii aparent fara sens dar obligatorii in mental orientat spre sexual.
Nimic nu e obligatoriu in afara de nefericire,pe care o ai mereu inocent si fermecat.
Imagineaza-ti lumea fara vreo faptura umana in ea,doar cu ganduri ce se lovesc,se privesc
si se iubesc doar daca se potrivesc.

Nu am fost usor de iubit pentru ca m-au dorit instrainat de durere si slabiciune chiar
cand eu le cautam.Vorbeam cu ei,"ascultau",chiar zambeau,dar in sinea lor plecau mereu de
langa mine si nu era cale de a patrunde in lumea lor de umbre.Baiatul acela care eram,nu si-a sters lacrimile triste niciodata de aceea nu am ezitat de a oferi mamei deseori un
motiv fericit de a plange.Pentru ca am cedat candva in fata unei oglinzi jegoase mi-am spus privind in jos ceva ce doream sa fie adevarat "nu vreau ca cineva sa aiba nevoie de
mine,nici pentru a fi intristat cu zambet,nici pentru a fi fericit,nici pentru iubire,nici
pentru nimic".
As dori ca amintirile mele despre lacrimi sa fie mai fericite,cat despre voi,nu va gasesc adjective sa le mai pot rosti cu inima draga.Mirosul iminent si permanent al mortii
ma face sa ma intreb daca traiesc.Nu am vazut decat nimic,si acum,e la fel;aceeasi amintire a unui viitor el ,ce am fost.Privirea-mi muta aduce adesea a acuzatie de aceea va
alin clipind cu ochii scosi…pauza(m-am dus pana la wc).
Deci,la urma tot sange si puroi va picura din noi.Voi fi bucuros ca in sfarsit sunt parasit de acest trup fraier cu sange dureros.De ziua de nastere a unui suflet religios as
fi poate mai bucuros daca nu l-as fi scuipat, gonit si ucis neexistand sus si jos.
Celor ce nu m-au placut nu pot spune ca i-a enervat altcineva si nu pot pretinde ca nu-s
vinovat.Acele emotii obisnuite,acea mandrie irationala,tandrete si uimire,le-am primit si
le-am iubit.Iubesc si clipele de mare amaraciune in care ei au reusit sa se abtina si sa
nu se rosteasca vorbe de neiertat,inghitind nemestecat,cuvintele de ura "mi-asi dori sa te
stiu mort",cand greseam.
Parerea mea de rau era un gest banal,in ochii tristi ce ma tineau in loc;era la fel de
irelevant ca scuzele unui copil enervant care a spart o farfurie si a ascuns-o punand-o in
acelasi loc.